Cum s-a lipit sportul de mine

M-am nascut intr-un oras mic de provincie la o suta de kilometri de Bucuresti. Am crescut cu ideea ca sportul este o chestie care te face sa pierzi vremea si sta in calea reusitei la facultate si a tuturor tezelor si examenelor prin care trebuie sa treci ca sa ajungi acolo si bineinteles sa ai o viata paradisiaca dupa. Am vazut sportivi numai la televizor si asta in timp ce tatal meu se uita la meciuri de fotbal sau alte sporturi ciudate pe care nu le intelegeam. Stiam ca pe lume exista si meseria asta. Ca trebuie sa ai calitati native clare si ca in viata trebuie sa alegi: ori cartea ori sportul. Eu, copil grasut si cam impiedicat din nascare, am ales cartea (vorba vine “AM” ales). La scoala, sportul era o chestie pe care o detestam pentru ca trebuia sa ne imbracam si dezbracam unii peste altii in conditiile mai mult decat modeste din vestiare. Sincer, cred ca mai mult ne imbracam si dezbracam decat faceam sport dar cu siguranta timpul trecea altfel la varsta aceea.

Legatura mea cu miscarea pana la varsta de 18-20 ani a fost una de evitare reciproca. Stiam ca trebuie sa invat ca sa intru la facultate si cam atat. In timpul facultatii trebuia sa invat ca sa o termin, iar nu era timp de miscare. Dupa facultate m-am angajat si am urmat in paralel si un Master . Ziceti voi, cand sa te mai misti fratioare?. Bine ca exista metrou si lift peste tot. Dupa Master , m-am gandit sa-mi schimb locul de munca. Acum ,serios, eu chiar n-am timp de prostii din astea sa pierd timpul pe la sala, trebuie sa-mi pun viata asta de adult pe picioare. Dupa ce mi-am schimbat locul de munca, m-am indragostit ca lumea de tot. N-a fost sa fie iubirea vietii mele, drept urmare, am slabit rapid si fara sala. 2 in 1. Cand incercam sa ma pun pe picioare si ma strangeau peretii garsonierei de ambele tample bine de tot m-am gandit sa merg la sala ca sa arat SUPERB si sa-I para rau fostului ca a pierdut o piesa de piesa. Mi-am facut asadar abonament la sala si am inceput sa merg de 3-4 ori pe saptamana la ore de grup. Desi motivatia aleasa de mine , aia cu gelozia, a fost total idioata am descoperit ca usor usor incep sa ma relaxez acolo si ca imi recapat increderea in mine. Acele momente petrecute acolo, departe de toate gandurile negative care ma cuprindeau cand stateam in casa mi-au creat in timp dependenta de a ma tot intoarce. Cateodata cand iti dai stop la ganduri si le reiei apoi, cumva ele par sa fie mai atenuate. Se mai rezolva cumva si de la sine. Le vezi altfel, dintr-o perspectiva mai putin subiectiva si atunci parca si speranta licare altfel. Cand faci sport duci o competitie cu tine insuti in primul rand. Iti creste sufletul sa vezi ca ai rezultate din ce in ce mai bune, ca ti se mai contureaza nu stiu ce muschiulet, ca parca ai un ten mai luminos, ca ai o postura mai verticala si un optimism de care nu te credeai in stare.

Cum sa te apuci si tu de miscare?. M-am gandit sa-ti spun asta in 7 pasi:
1. Incepe de acum!. N-o mai amana ca nu o sa fie niciodata timpul perfect. Am amanat sa fac miscare sustinut 2 ani de zile in conditiile in care am un parc superb la 3 min distanta de mers pe jos si o sala de sport pe 2 etaje la 5 min. Deci , stiu ce zic;

2. Oricata miscare ai face tot e mai bine decat deloc!. Pentru ca nu puteam sa urmez un program fix de miscare m-am gandit ca e mai bine sa nu ma misc deloc. Nimic mai gresit. O sa-ti placa in timp latura ta sportiva si o sa vezi ca o vei strecura printre restul activitatilor tale intr-un mod care o sa te faca sa te pupi pe bicepsi dimineata-pranz-seara (ma rog, seara daca ai noroc te poate pupa altcineva 😀, daca nu, un caine e mereu o alternativa viabila. Pe mine ma linisteste gandul asta de multe ori 😀);

3. Nu te ruga de o prietena/prieten sa mearga cu tine sau nu face asta mai mult de 3 zile. Daca imi spui ca nu mergi la sport pentru ca te-ai rugat de X, Y, Z si ei n-au vrut imi spui de fapt ca nici tu nu ai fost cine stie ce entuziast (a) sa mergi. Asta spune in primul rand ceva despre tine si nu despre ei. Nu poti lasa deciziile altora sa-ti influenteze viata mai mult de 5 minute;

4. Cumpara-ti un echipament sportiv nou si care sa-ti placa. Nu trebuie sa faci sport in tot felul de budigai sau chestii in care nu te simti sexy. E de ajuns ca iti iese o sunculilta pe la betelia pantalonilor macar pantalonii sa fie unii mai deosebiti. Sper ca barbatii care citesc chestia asta sa nu ma considere o tipa superficiala, mai am si eu momentele mele ;

5. Alege-ti forma de miscare ce iti place. Nimic nu e obligatoriu. Daca nu iti place sa ridici greutati, mergi la cardio. Daca nu iti place sa transpiri, treci prin sala de forta. Daca nu iti place nici una nici alta, inoata. Daca nu iti place sa depinzi de un program fix al unei sali, atunci alearga. Daca nici asta nu iti place atunci danseaza. Daca esti nehotarat si nu stii ce sa alegi, mergi o ora in fiecare zi pe jos. Dar pentru numele lui Dzeu, fa ceva si nu mai lasa sa treaca si anul asta fara sa te apuci de ceva. Stii ca vine iar rezolutia aia nenorocita de sfarsit de an in care stai sa te gandesti cate ai realizat din ce ti-ai dorit acum 1 an!;

6. Treaba cu stil de viata sanatos fara miscare nu prea merge. Stiu ca slabim cu ajutorul farfuriei dar ne conturam corpul sanatos numai daca alaturam la asta si miscare. Tonusul muscular se face cu ajutorul farfuriei numai daca tineti strans strans de ea, atat. Degeaba mancati proteine cu lingura sau cu paiul. Nu se vor transforma in muschi daca organismul nu este supus efortului fizic. Are si el legile lui. De ce sa construiasca masa musculara daca voi trageti doar de mouse, ce sa faceti cu ea?. N-ati vazut ca si mouse-urile astea sunt tot mai usoare ? :(;

7. Nu fiti dezamagiti daca faceti miscare si nu slabiti. Nu asta trebuie sa fie motivatia principala. Slabit inseamna deficit caloric. Input- output. Daca lucrati numai la output (consum) si nu si la cat intra pe poarta fabricii atunci nu e vina organismului ca nu-si consuma din rezerve. Exista si persoane fat and fit dar parca-I pacat sa nu fim putin atenti si la zenul care ne determina marimea portiei.

Disclaimer: nu am scris acest articol din postura mea de “mare sportiva” ci prin prisma unui om certat cu miscarea dar care a ajuns sa o iubeasca si sa nu lasa o zi sa treaca fara sa o practice. Sper sa gasiti inspirationale scrierile mele si sa va determine sa faceti ceva de bine cu voi.
Eu pe 14 Octombrie alerg la Maratonul Bucurestiului alaturi de o echipa numeroasa de oameni frumosi pentru a sustine activitatea Asociatiei ATCA ce sprijina copiii cu autism. Ii putem sustine impreuna aici: http://atca.galantom.ro/fundraising-pages/view?id=6770. Va multumesc din suflet si va stau alaturi!

 

atca.galantom.ro
Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s