O scurta poveste despre asumare in slabit

Pentru ca anul asta pentru mine a fost unul in care am decis ca fericirea mea depinde in primul rand de deciziile mele si mai putin de ale celorlalti vreau sa fac o paralela intre traitul constient si curajul de a lua decizii, cateodata dureroase pe moment, in domeniul slabitului.

Aud de foarte multe ori povestiri despre cat de greu ne este sa mancam cat avem nevoie. Despre cat suntem de obositi, ocupati, suparati ca sa ne ragasim intr-o salata si cum de fiecare data dulciurile, branzeturile, pastele, vinul sunt mult mai la indemana. Nu zic ca nu e adevar in aceste povesti si ca eu nu procedez la fel cateodata. Doar ca in momentul in care tu nu te mai placi cred sincer ca trebuie sa iei niste decizii. Nu poti da vina mereu pe : mama care gateste mult de Craciun, pe colegii care pleaca mereu in delegatii si vin cu ciocolata, pe clientii care iti trimit numai briose, pe sotul care isi prajeste cartofi si carnati in fiecare seara, pe iubitul care comanda pizza la 12 noaptea, pe bunica ce a distrus metabolismul tuturor femeilor din neam cu gena ei gresita, pe vecina care gateste chiftele in fiecare weekend. Si stii de ce nu poti face asta la nesfarsit?. Pentru ca e al dracului de naspa sa stai cu tine secunda de secunda si sa nu te simti bine in papucii tai. Sa te uiti oftand la burta aia care se revarsa pe deasupra blugilor oricat de scumpi, sa nu poti respira ca lumea dupa masa pentru ca te simti ca un curcan umplut de Ziua Nerecunostintei, sa te incalti la cizme tot cu mai multe oftaturi si sa te tot uiti pe sub ochelari la slabaturile alea din birou care rod sticksuri toata ziua. Da, da’ guess what?..slabatura poate ca nu se duce acasa seara si vandalizeaza frigiderul asa cum faci tu chiar daca acum sorbi cu rafinament dintr-o cafea d’aia de origine controlata, sustenabila si cu respect pentru mediu.

Ce vreau sa faci pentru anul viitor este sa te gandesti bine daca mediul in care traiesti iti este chiar asa potrivnic cum crezi si daca nu cumva kilogramele alea acumulate au de-a face si cu tine, cumva, macar asa…un pic. Este foarte usor sa dam mereu vina pe altii: pe iubitul care e un idiot ce nu-si da seama ce printesa esti tu si cum ar trebui sa pupe pamantul inaintea pasilor tai; pe seful care favorizeaza mereu pe pitzi ; pe doamna din mega ce i-a zambit fix urmatorului client de la coada si nu tie..etc  etc. Furculita la gura o ducem tot cu manutza noastra, nu stiu sa fie cineva legat de pat si indopat ca pe gascani. Nu e vina lui Ronald a lu’ McDonald ca face niste nenorociri super calorice, e doar o firma ce vrea sa faca profit, intocmai ca aia care vinde superalimente. Nu-I intereseaza daca tu din portiile alea imense iei 2 guri sau mananci tot. Important e ca ai cumparat produsul . Ce faci cu el este fix decizia ta. La fel cum este decizia ta daca de maine vei lua micul dejun acasa sau iti vei cumpara din nou un covrig , apoi vei pune din nou zahar in cafea (hai numai de data asta, uita-te si tu ce urat e afara, imi e dor de vara); este decizia ta din nou daca la pranz vei comanda din nou pizza cu tot biroul sau iti vei lua o salata + 1 felie de pizza de la un coleg ; daca atunci cand vei ajunge seara acasa vei manca din nou compulsiv tot ce gasesti prin frigider sau te vei dezbraca mai intai de haine si te vei respecta cu o portie de mancare incalzita, servita intr-o farfurie frumoasa.

Nu ai nevoie de ajutor venit din afara ca sa iesi din episoadele vietii tale care te dor acum. Fie ca e vorba de dragoste, de mancare sau de serviciu. Este numai si numai decizia ta daca alegi sa continui sa joci in filmul asta sau vrei sa-l schimbi. Nu astepta la nesfarsit ca lucrurile sa se rezolve de la sine. Cateodata sinele asta e ocupat cu altceva si n-are vreme sa stea sa te rezolve pe tine. Daca ai un feeling ca ceva nu e regula, mergi pe firul asta si vezi unde duce. De cele mai multe ori este drumul pe care trebuie sa pasesti ca sa-ti fie mai bine. Ne incapatanam de cele mai multe ori sa avem dreptate, refuzam sa ne incasam pierderea si ramanem blocati in ipoteze/scenarii/asteptari de interventie divina ce ar trebui sa scoata castanele din foc pentru noi.

Eu cred ca fiecare dintre noi are kilogramele pe care le merita asa cum cred ca nu e imposibil sa:

  • Te organizezi cu mesele inca din wkd si sa iti faci o idee despre ce o sa mananci tu saptamana viitoare;
  • Refuzi o parte din dulciurile care ti se ofera;
  • Sa nu mananci o pizza intreaga si nici macar ½ din ea. Lasatul in farfurie nu stiu sa fie printre cele 10 pacate biblice;
  • Ii spui mamei sa iti puna 3 sarmale nu 5 cate ar vrea ea;
  • Sa iei cu tine numai o bucata de cozonac acasa si nu 2 cozonaci + prajiturile aferente;
  • Sa nu pui zahar in cafea si de caloriile scutite sa poti manca putina ciocolata fara sa simi vinovatia pana la cer;
  • Sa iti faci timp la serviciu sa iei un pranz si o gustare si sa nu mai rontai covrigi si merdenele pe tastatura;
  • Pe langa sticla de cola bauta sa bei totusi si cei 2 l de apa;
  • Sa nu cumperi in fiecare saptamana salam de sibiu si cascaval ci sa mai iei si un cas/urda/branza proaspata si ceva peste;
  • Sa nu mananci mereu pastele seara ci sa le pui la pranz;
  • Sa renunti la al doilea pahar de vin seara , macar in timpul saptamanii;
  • Sa iti gatesti macar 2 feluri de mancare din weekend si sa nu te mai duci seara de seara la mega sa iti iei obisnuita punguta cu mancare;
  • Sa renunti la obiceiul de a manca portia de mancare ramasa de la cel mic/sot/iubit;
  • Reduce putin portiile de mancare, macar seara ;
  • Te inscrii la sala de sport de langa casa si sa o si vizitezi de 2-3 ori pe saptamana. Si 1 data e mai bine decat deloc;
  • Incepe cu pasi mici de undeva dar demareaza procesul asta Acum. Nu mai astepta cadrul perfect pentru ca nu o sa vina niciodata.

Nu stiu de ce am simtit nevoia sa va transmit gandurile acestea si m-am gandit toata ziua la asta .Poate ca unii dintre voi vreti  sa incepeti anul urmator cu ceva schimbari si aveati nevoie de ghidajul asta iar eu v-am simtit tensiunea.

Eu ma stiti, raman aici si vreau sa va repet de o mie de ori ca DA, SE POATE, POTI REALIZA ORICE ITI DORESTE TIE INIMIOARA DAR TU TREBUIE SA FACI PRIMUL  PAS…te imbratisez, hai incepem cu dreptul? Hai te rog ca ma grabesc .

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s